Nu ştiu voi cum sunteţi dar eu, cam la sfârşit de octombrie, iau zacuştile, compoatele, serialele, muzicile, cărţile de duzină, blănurile, pun cisterna de vin la fiert, înteţesc focul în peşteră - stejarul arde de trosneşte - şi-am tras bolovanu'. Până nu-i înflorit piersicul, nu mă vede soarele la faţă, nici de-ar fi să danseze pe cer, cu luna.
Cea mai frumoasă zi e prima zi în care se simte miros de primăvară. E aerul mai blând. Înfloresc grădinile. Ceru-i ca oglinda. Din livezi albinele, au pornit colinda. Ei, atunci ies eu din peşteră. De obicei, sunt mai palidă decât un beduin, după ce a făcut turul Saharei pe bicicletă. Dar cum am dat cu nasul de prima rază de soare, cum am strănutat de la primul fir de polen, cum mi-a norocit prima păsărică maşina, cum îmi dau lacrimile de bucurie. Şi ziua asta e mereu în martie.
În martie, primeşti mărţişoare. De la cel drag. Două. Că nu a putut s-aleagă. Şi-un buchet de ghiocei, şi-un buchet de toporaşi. Mai primeşti unul de la bunic, care îl scoate pe furiş din buzunar şi ţi-l aruncă în braţe, când te uiţi în altă parte.
În martie, e ziua ei. Chiar azi. Şi o pupi. Şi îi mulţumeşti că te înţelege cel mai bine. Şi că ţi-e prietenă. Şi că ţi-a dat sânge care ştie să scrie. O şi cerţi, nu o ierţi. Nici azi. Că e dezordonată. Că nu şi-a asortat pantofii la pantaloni. Că o tot rogi de o lună să se uite la un film cu tine. Că nu poartă poşeta pe care i-ai cumpărat-o de Crăciun. Dar apoi... o ierţi. Că o iubeşti. La mulţi ani, mama!
Totul se întâmplă în martie.
Later edit:
Reacţia mamei: "Nausica, îmi dai cu firma-n cap! Cum poţi să pui virgulă între subiect şi predicat?". Mă abţin de la comentarii.