1. Vara polară continuă. Primele câteva zile, a fost foarte poetic să tune, să trăsnească şi să bată musonul în luna mai, în România, în anul 2010. Dar, după aproximativ două săptămâni, stau şi mă întreb dacă nu cumva malaria, seceta, foametea şi cobrele sunt o variantă care să se muleze mai bine personalităţii şi nervilor mei relativ tari. Dacă aflu mâine la ştiri că ninge în Africa, am decis, plec pe Marte. Smiley sau cine aspiri la aşa ceva, ia-mă cu tine! Nu, nu-i bine, Marte e în direcţia opusă Soarelui. Eu plec pe Venus. Smiley, tu, te rog frumos, pleacă odată pe Marte!
2. Ora la care se ţine cursul festiv, ca să nu uităm că la o facultate normală ziua începe când răsare soarele, este ora opt şi jumătate dimineaţa. Exceptăm faptul că majoritatea cursurilor la facultatea noastră au avut loc după ce găinile mergeau la culcare. Ignorăm faptul că, din cele nouă grade Celsius cu câte suntem blagosloviţi în această primăvară, dimineaţa se mai scad încă patru, aproximativ. Şi găsim partea pozitivă, şi anume faptul că în această dimineaţă ploua orizontal, aşa că dacă ai ieşit adormit din casă, te-ai trezit înainte să ai timp să te întrebi dacă nu cumva visezi.
3. Fiind facultate care ne respectă, cursul festiv a avut loc la Opera Naţională Română din Timişoara. Fiind facultate care nu ne respectă, cursul festiv a fost comun pentru vreo cinci secţii, ceea ce înseamnă, printr-un calcul matematic elementar, o depăşire a capacităţii sălii cu foarte multe sute de oameni. Probabil calculele au fost făcute de un fizician care a considerat situaţia ideală, în care nimeni nu are familie sau prieteni. Deci calculele au fost făcute în vid... Că e scump să închiriezi opera, primesc! Dar având în vedere că un procent zdrobitor dintre colegii mei au plătit 2500 de lei pe an, înmulţit cu trei, pentru a gusta din ambrozia educaţională a acestei facultăţi, cheltuiala se simţea la fel cum se simţea la buzunarul lui Băsescu să cumpere o găleată. Deci să se revizuiască atitudinea facultăţii pe alocuri, în părţile esenţiale!
4. Nu vreau să mă refer prea mult la discursurile care se întâmplă, de obicei, la astfel de manifestări, tocmai pentru că îmi doresc SĂ NU VĂ PLICTISESC CAM TARE... Idei pe care le-am reţinut, în mod total aleatoriu:
- "...sunteţi la început de drum..." (La început de drum am fost şi la sfârşit de liceu. Fac ce fac şi tot acolo ajung. Îmi explică şi mie cineva?)
- "...avem, în orice direcţie ne-am uita, modele de urmat..." (...care e şi problema principală a României.)
- "...trebuie să vrem mereu mai mult de la viaţă..." (...şi de la noi înşine, bla, bla, bla.)
- "...şi acum o să vă mai citesc un citat din... (Mai, mai, sigur!)
- "...ne-am adunat în această frumoasă zi de mai..." (Am o întrebare. Cu ce mijloc de transport aţi aterizat la operă? Că dacă aţi venit cu tancul, se explică...)
Ajunge! Important este că am extras esenţa.
5. Şefii de promoţie, aproximativ patru la număr, oameni care trebuie aplaudaţi în picioare pentru că au învăţat suficient încât să termine facultatea cu zece pe linie, au primit diplome şi aplauze. Pentru că aşa se răsplăteşte excelenţa în România. Cu diplome şi cu aplauze. Şi ne mirăm că îşi iau diplomele şi se cară în străinătate. Că de aplauze e plin podul.
6. Rectific, unul dintre şefii de promoţie a primit un premiu special în valoare de 4000 de lei. Oameni buni, e exerciţiu de ciclu primar. Avem patru şefi de promoţie cu zece pe linie şi avem 4000 de lei. Cu ce aţi calculat de v-a dat vouă că unul singur ia toţi banii? Că îi merită pe toţi, de acord, e munca lui. Dar să nu ne batem joc de munca celorlalţi. Hai să oprim o săptămână aerul condiţionat în toată facultatea, că se strânge şi pentru restul. Şi dacă nu se strânge, hai să suplimentăm cu banii luaţi pe taxe de la studenţi. Că dacă tot ne-am zgârcit la plătit opera, măcar să plătim excelenţa.
7. Faptul că e curs festiv, că plouă, că eşti redus mintal sau că ţi-e pur şi simplu lene să te deplasezi nu sunt scuze pentru a bloca toate maşinile dintr-o parcare. Să spunem că dacă eşti redus mintal ai dreptul, totuşi, să blochezi două, trei maşini dintr-o parcare. Dar toate maşinile dintr-o parcare, nu. Nu eşti încă destul de defect încât să îţi găsesc o scuză.
8. Încă un exerciţiu, de data asta unul de o imensă complexitate. La ora zece şi jumătate se termină cursul festiv. În mod natural, când ieşi de la cursul festiv îţi faci poze caraghioase cu tocă, robă, tot circul. Plouă cu găleata. Dai jos roba, o pui în plasă (pentru că, întâmplător, nu ai întinzător de rufe în maşină) şi mergi să sărbătoreşti mâncând, fie pentru că te simţi special, fie pentru că ţi-au scăzut calciul, glicemia, tensiunea şi tot ce mai poate omeneşte să scadă de plictiseală, cum este cazul meu. La ora trei trebuie să returnezi roba închiriată pentru aceeaşi sumă pe care o puteai cumpăra. Numai că nu este aşa de simplu cum pare. Roba trebuie returnată uscată. Deci să recapitulăm. Plouă cu găleata, am închiriat-o pentru ca să o culmea port şi trebuie să o dau înapoi imediat după, dar uscată.
Am căutat în coşul de gunoi eticheta care era lipită pe robă, pe care e trecut numele firmei, să v-o recomand... Pentru că e 2 noaptea, am căutat superficial. Mâine scot tot gunoiul afară şi o recuperez. Deşi acolo îi e locul.