Am trăit în ultimii doi ani cu senzația că mi-am ratat cariera și că ar fi fost mai inspirat să studiez arta olăritului sau arta creșterii viermilor de mătase decât ceea ce am studiat, direcția mea pe plan profesional era cam cum e autostrada Arad-Constanța (mda...), iar dacă mă întreba cineva ceva legat de obiectivele pe care le am, m-aș fi scobit în nas. Asta până acum o lună, când mi-am găsit un job care mă fascinează, exact pe domeniul meu, am terminat masteratul, am început să mă bucur din plin de vară... Seria de evenimente petrecute în viața mea în ultima perioadă ar fi trebuit să mă facă cel mai fericit om de pe pământ. Dar nu a fost așa... Au apărut păsările.
Și acum sper că nu o să intru în ceva dispută cu PETA, nu am nicio intenție de a rade vreo specie de pe fața pământului, am doar intenția de a rade de pe fața pământului tot ce zboară și ciripește la geamul dormitorului meu la cinci dimineața. Probabil e un subiect care nu interesează pe nimeni, în special la noi în țară, unde cele mai remarcabile demersuri pentru protejarea animalelor sunt verificarea puiului să nu se rumenească prea tare în cuptor, dar dacă totuși există cineva acolo care vrea să își ia rămas bun de la ele, poate să o facă până luni, când mă întorc din team building.
...Că de-atunci încolo, pa pa! De la cinci la șapte dimineața, îmi iau pălăriuța de paie, pistolul cu bile și-am ieșit la vânătoare. Nu știu cât de bine stau cu precizia, încă nu am avut ocazia să testez, dar atât de încordați îmi sunt nervii, încât am impresia că o să le dobor cu puterea minții. Până când nu văd covor de pene sub pomii din spatele blocului, misiunea mea nu s-a încheiat. Și dacă încearcă cineva să mă oprească, nu doar PETA, ci și alte organizații vor avea motive de îngrijorare.
Ei, și cum păsările de obicei îți fac nebunii în cap, același lucru pare-se că mi s-a întâmplat și mie. Altfel nu îmi explic de ce, la doar câteva zile după ce am mulțumit cerului că singura chestie care mai îmi rămâne de făcut legat de studii și de facultate e să aștept cei doi ani să termine maestrul de pictat - cu vopsea extrasă din păr azuriu de sirenă virgină, altfel nu-mi explic - diploma mea de disertație... și la doar câteva zile după ce m-am reîntors în câmpul muncii și mi-am dat seama că de fapt am făcut alegerea corectă în privința facultății, m-am înscris la o nouă facultate, la care am jurat că nu o să merg niciodată, pentru că e, în mod paradoxal, singurul domeniu pe care întotdeauna l-am detestat. Dacă e vreun psiholog printre voi, îl rog să-mi explice, dacă nu, merg pe propria-mi interpretare: păsările trebuie să moară.
Și pe lângă specii de păsări, aș mai face să dispară niște speci(i)... mene de pe fața pământului, în special dintre acelea care folosesc în mod gratuit cuvinte pe care nu le înțeleg, dar... În sfârșit am înțeles o lecție care mi-a fost predată când eram prea mică s-o-nțeleg. Nu tot ce zboară se mănâncă.