Pentru că e o persoană discretă, care o să mă urască foarte mult fiindcă fac publice astfel de informații, chiar și păstrând anonimatul, o să trec foarte succint peste partea introductivă. O să vă spun doar că, de curând, draga mea prietenă a primit un inel frumos care se poartă pe degetul penultim, nu știm exact, niciuna dintre noi, pe care mână. Dar asta e neimportant. E importantă piatra, evident. Nici asta. E important că sunt doi oameni care își pot spune orice din priviri. Sau în a căror privire se vede.
Cum e și normal, evenimentul în sine nu a produs nicio modificare majoră. Nu e nimeni în fibrilații, nu a leșinat nimeni, încă nu știm ce culoare va avea tortul și nici direcția în care vor fi ondulate buclele. Nu e lipsă de entuziasm. E conștientizarea faptului că semnificația e sau ar trebui să fie alta. Dar atitudinea asta pasivă nu exclude distracția. Așa că în weekend-ul tumultos care tocmai a trecut, am luat-o de mânuță și direct la târgul de nunți!
A fost o premieră și pentru mine, dar care am convingerea că va deveni o tradiție anuală, pentru că e unul dintre cele mai amuzante manifestări la care am luat parte vreodată. Încă din start intuiești că va fi ceva deosebit, de la pancarta roz și covorul roșu care te întâmpină la intrare. Totuși, ce vezi înăuntru depășește orice fel de imaginație.
În primele douăzeci de minute, de fapt, nu prea vezi altceva decât alb imaculat în fața ochilor pentru că, dacă nu știați, ideea centrală e rochia și totul se învârte în jurul ei. După o acomodare a retinei cu șocul suferit, începi să distingi și celelalte standuri care vând altceva. Dar să rămânem la rochii. Mi-au atras atenția în mod deosebit unele model prințesă încastrată în candelabru. Mai jos două exemplare reprezentative.
Lângă a doua, pentru a ușura căutările probabil, e sugestiv alăturată și o rochie de nașă, model sirenă încastrată în candelabru, să nu facă notă discordantă. Apoi am văzut una care semăna nespus cu o plantă carnivoră. Din aceea care mănâncă muște sau alte insecte, nu știu exact. Asta e doar din auzite, nu am participat la un astfel de festin.
După ce ne-am delectat privirile cu aceste delicii vestimentare, am trecut la chestiunile conexe. Invitațiile.
Buchete de anthurium, floarea mea preferată de la orice înmormântare, porumbei cu ciocuri de aur, inimă de dantelă peste inimă strălucitoare simbolizând unirea veșnică a celor doi, probabil. Nu mă pricep în mod deosebit la simbolistică.
Să nu uităm de mire, care spre norocul lui participă, de asemenea, la toată distracția. Și pentru că fiecare bărbat își trăiește copilăria sperând ca într-o bună zi să ajungă și el prințesă...
În ton cu zorzoanele cu care se împopoțonează viitorii miri, trecem la aranjamentele florale, niște veritabile omagii aduse fericitului eveniment. Flori în colivie, flori prinse cu ace, flori aranjate în formă de bilă și strâns legate să stea așa pentru totdeauna. Atâta simbolistică, încât deja mă simțeam ca la o gală culturală.
Și nu în ultimul rând, tortul. Un castel mov din gumă topitoare, decorat cu bile, funde, trandafiri, margarete, mărgele, mire și mireasă trecând pragul casei înainte de noaptea nunții. Arată delicios, nu?
Am plecat de acolo cu fardurile întinse pe la ochi de atâta râs, cu mâinile pline de pliante și cu gândul la o limonadă rece de tăiat greața.
