Dezbaterea electorală din seara asta, decisivă de altfel, m-a întristat atât de mult încât nu mai am poftă nici de ciocolată. Principalele idei discutate au fost cele ce urmează, doar că puțin amestecate între ele. Eu am încercat, pentru că v-am obișnuit cu o literatură destul de cursivă, să le structurez puțin.
VP: Domnule Iohannis, vă rog să vă cereți scuze față de soția mea pentru că bla bla bla. Aici e partea la care am mers să-mi curăț o portocală, deci lezările pricinuite dnei Daciana Sârbu de către domnul Iohannis vor rămâne pentru mine un mister.
KI: Domnule Ponta, atunci o să îmi cer scuze față de doamna, când dumneavoastră vă veți cere scuze față de soacra/ soția mea pentru că ați trimis bla să filmeze la mine acasă bla.
VP: Domnule Iohannis, dar vă rog insistent să vă cereți scuze față de soția mea care este în platou alături de mine bla bla bla.
KI: Bine atunci. Eu vreau să îmi cer scuze dacă am ofensat în campanie pe cineva bla.
VP: Care e pensia în România în prezent?
KI: Pot să vă spun că pensia soacrei mele e de 350 de lei.
VP: A, deci nu știți care e pensia în România?! Vă spun eu că pensia e de 850 lei și România are cinci milioane patru sute cincizeci de mii două sute unu pensionari.
KI: Pe care, domnule Ponta, i-ați mințit că eu le voi tăia pensiile. Eu nu le voi tăia pensiile acestor pensionari.
VP: Dar stați să vă mai spun, domnule Iohannis. Nu prea ați venit pregătit. Rata șomajului este bla, inflația este bla, în scădere cu bla, pentru că măsurile luate de guvernul Ponta bla bla bla.
KI: Mă bucur că ați venit cu multe hârtii la dumneavoastră, că aveți de unde să citiți.
VP: Poporul trebuie să știe. O scădere de TVA cu 1% egal cu bla. (Aici încă un calup consistent de lectură de pe INS.)
KI: Dar bugetul pe anul viitor l-ați făcut, domnule Ponta?
VP: Da, îl vom prezenta în curând pentru că poporul trebuie să știe. Mâine îl vom prezenta. Într-o mâine.
VP: Germania are relații comerciale cu China bla bla bla. Și România trebuie să bla bla bla și o vom face să aibă și ea ca Germania că în prezent e pe locul 25 bla bla bla.
KI: România trebuie să își consolideze relațiile cu bla (aici o înșiruire de state).
Să vă explic, domnilor politicieni. Eu sunt o tânără ardeleancă proaspăt mutată în București. Nu prea mă pricep nici la politică, nu prea mă descurc nici cu străzile în București, n-am făcut ceva de care să fiu cu desăvârșire mândră până acum, se prea poate să fi muncit cumulat în toată viața mea mai puțin decât ați dat voi din gură la televizor. Tot ce am sunt niște țeluri clare și o traiectorie pe care o am de urmat pentru a reuși să ajung acolo.
Voi încotro, că n-am înțeles nimic? Unul îmi citea ca bezmeticul statistici de pe INS, celălalt mai lua din când în când paharul să bea apă, ca să nu am eu impresia că nu e destul de dinamic. Soacre, neveste, cât e pensia în prezent, cât a fost pensia acum câteva luni, relațiile comerciale dintre China și Germania, care pune ultima întrebare, care dă ultimul răspuns, cine a fost înainte, oul sau găina, domnul Blaga șef de campanie, de ce s-a dezbinat USL, că Iohannis n-a primit funcție, că PSD a vrut toată puterea... N-am văzut ceva mai dezlânat de pe vremea când mă uitam la Înger Sălbatic.
Încă o dată, nu-mi place să mă bag unde nu mă pricep. Iar politica nu e punctul meu forte și nici numărul unu în lista mea actuală de priorități. Dar ca părere neavizată de tânără ardeleancă naivă și mai cum vreți voi, plecați toți acasă. Vreau să văd în locul vostru pe altcineva. Vreau să văd pe scena politică oameni care nu știu și nu vor să facă politică. Ce-i aia să știi să faci politică? Bla bla artistic. Nici măcar de asta nu sunteți capabili.
Vreau să văd că încep să ia decizii importante pentru mine și pentru țara în care am avut șansa (...) să mă nasc oameni care știu să facă ceva concret. Care au făcut deja ceva la viața lor, în afară de a da din gură prostii. Care au construit ceva vreodată. Oameni care au mai avut și au idei, idei bune în care cred și în care îi pot convinge și pe alții să creadă. Care îi pot convinge pe alții să îi urmeze pentru a construi ceva împreună. Și nu să meargă după ei ca oile să le asculte emoționați discursurile electorale și să aplaude. Oameni cu idei bune pe care să le aibă în fața ochilor și în somn și la care să nu renunțe până când nu se transformă în realitate.