Și am mers în deșert. Am mers după tine. M-ai dus în deșert. Am răscolit însetați toate dunele. De ne-au plecat îngerii să se roage pentru noi. Există Dumnezeu în deșert?
Nu mai aveam aer. Respiram atât cât îmi dădeai. Nu-mi lăsai loc să respir. Și-atunci nu respiram. Am vrut să respir pentru doi.
Îmi sfârâiau tălpile. Ți-am spus... Îmi sfârâiau atât de tare încât nu puteam nici să merg, nici să stau. Nici să plec, nici să rămân.
Și m-am topit. Puțin câte puțin, câte puțin. Ne-am diluat. Am mai rămas puțin. Am mai rămas acolo. Dar tot ce-a rămas e prea puțin.
Te-am privit pentru ultima dată. A trebuit să te privesc așa. În deșert, soarele apune în trei clipe. Apoi se face întuneric.